Si totusi...

Si totusi multe au fost spuse, dar nu au fost suficiente cuvinte. Multe au fost aratate dar nu in totalitate.Ce rost are sa "cunosti" o persoana de cand te stii daca te "injunghie pe la spate" cu prima ocazie, cu prima barfa auzita sau rostita?De ce ai avea prieteni apropiati, si ai lasa invidia si "gura lumii" sa puna stapanire pe amandoi si va lasati condusi de val?Simplu:"Vanezi sau devii vanat".La ce bun sa iti dedici jumatate din viata unor "vicii" daca nu iti aduc fericirea?La ce bun sa iti omori telefonul cu 70 de alarme daca stii bine ca pana la 7.30 nu te ridici din pat orice ar fi?Dar fiecare facem aceeasi greseala de mii de ori ca mai apoi sa dam vina pe o "depresie" sau putem arunca vina esecului asupra unuia.
Si totusi...orice am face, orice am zice, consecintele apar cand nu te astepti.Certuri,amenintari,invidie,abuz de putere etc., toate astea pentru ce? pentru un viciu necurat care iti da o satisfactie demonica atunci cand toti prietenii par a deveni dependenti de creatia ta.
De multe ori stau si ma intreb de ce s'au inventat armele si injuraturile si cred ca am gasit raspunsul datorita scolii...ironia deja nu mai afecteaza oamenii,ba chiar ii amuza,deci limbajul "elevat" folosit frecvent ia locul autoironiei,caracterizand direct personajul.
Si totusi...viciile ne ingroapa pana la gat in situatii jenante, dar tot ele ne si salveaza.
Concluzia:Daca decizia corecta poate parea cea gresita,iar cea gresita corecta...care este decizia corecta?